Muzeul a fost amenajat pe o suprafata de cca 420 metri patrati intr-o cladire fara un discurs arhitectural coerent si puternic ce ar fi meritat sa intre in dialog cu discursul muzeului propriu-zis. In raport cu structurile existente s-a recreat un spaiiu organizat arhitectural ce permite in parcurgerea muzeului regasirea momentelor semnificative din tematica.
Muzeul Eminescu „inventat” de AGD la Ipotesti poate fi lecturat si interpretat pe multiple paliere – al amenajarii „urbanistice” a ariei ce adaposteste fosta anvelopa de era comunista, al juxtapunerilor spatiale cu sens, al interiorului creat. Definitorie pentru cel din urma, naratiunea generatoare de eveniment arhitectural este doar premisa secventelor metaforice pe care s-a mizat. Imaginea existentei poetului „trece” (= se muleaza) pe supratextul liric propriu-zis: de la spaiiul originar, oviform, la locurile-puncte cubice (mini-muzee latente), etapele sunt marcate principial pe motivul strictului necesar si definitoriu ca topos; cronologicul se sublimeaza, in aceasta argumentaiie ideatica libera, direct in feerie, poetica, fantasma.
Categorii
Muzeul Eminescu „inventat” de AGD la Ipotesti
